EPIGRAME

Poarta către lume,
Sigur e femeia;
Însă, fără glume,
La bărbat e… cheia

Merse omul de ispravă,
La un doctor bun acasă,
C-o femeie grav bolnavă
Şi-o găină sănătoasă.

Aş dori harem de turc,
Şi femei… cu sutele,
Dar nu pot să mă încurc,
Ce mă fac cu… soacrele?

Femeia e menită,
Să-ţi facă viaţa fericită,
Fac excepţie la asta,
Două: soacra şi nevasta

Eu, care sunt o fire pătimaşă,
Pân-am ajuns să-mi cuceresc femeia,
Am cheltuit răbdare uriaşă,
Dar infinit mai multă după-aceea!

Să cucereşti orice femeie
Sunt numeroase procedee,
Nici unul însă nu te-nvaţă
Cum să trăieşti cu ea… o viaţă

Alături, lângă fiul meu,
Scrutez ades înaltul!
A mea s-a dus cu Dumnezeu,
A lui s-a dus cu altul!

Bărbatu-aduce lemne, piatră,
Clădeşte casa şi norocul,
Femeia însă face focul
Şi îl menţine viu în vatră.

– Tinere făcuşi păcate
Cu femei nemăritate?
– Da, părinte! Şi-au zis toate:
Să-ţi dea Domnul sănătate!

Tu eşti iubirea mult visată
Şi-ţi sunt supusul credincios.
Nicio femeie, niciodată,
Nu m-a minţit aşa frumos!

Când o fi să se termine…
(Va veni şi vremea ceea),
Tare-aş vrea să iau cu mine
Mingea, berea şi… femeia!