Bai, suntem cea mai cretina rasa ever. Ma jur! Deci cele mai imbecile fiinte de pe planeta asta noi suntem. Cum, ma, 7 miliarde? Ba, sunteti complet dementi?? CUM MA? Cum ma 6 miliarde in 100 de ani? Nicio rasa din lumea asta (si prin asta vreau sa spun nici macar o singura rasa) nu este atat de infatuata si complet ignoranta ca noi. Deci in general, animalele sanatoase la cap trec si ele printr-un sir natural al vietii, gen – ma nasc, mananc, procreez, iar cand ma imbolnavesc sau devin prada, mor. E, noi nu. La noi nu exista asa ceva. Cum sa mor cand ma imbolnavesc? Nuuuu nu nu. Pai daca ma imbolnavesc, fac in asa fel incat sa nu mor. Si mai traiesc niste zeci de ani, astfel incat sa suprapopulez planeta… Sunt absolut sigur ca frica primitiva de moarte, adunata cu “ratiunea”, aroganta si inteligenta noastra, ca rasa, au dus la numarul asta absolut astronomic. Suntem prea evoluati ca sa urmam cursul natural al vietii, plus ca sa mori e nasol, deci… Hai sa nu mai murim. Si sa mai facem niste zeci de mii de altii care sa nu mai moara si care sa faca fix ca noi, astfel incat sa fim cu totii o mare familie fericita si, intr-un final, subnutrita. Deci, daca stati sa va ganditi, noi, desi suntem niste animale, la modul ca nu suntem aburi si nici pietre, noi nu facem parte din cercul ala trofic. Pai cum vine asta? Pai prea simplu. Bacteriile sunt folosite de plante, care sunt mancate de erbivore, care sunt mancate de carnivore, care mor si se transforma in bacterii care sunt folosite de plante, care sunt mancate de erbivore, care sunt mancate de carnivore si tot asa. Deci absolut natural, firesc. Clasicul concept al pestelui mic care e mancat de cel mare, care e mancat de cel si mai mare si tot asa. E, si am aparut noi, care le mancam pe toate. Deci absolut tot. Plante, erbivore, carnivore, pesti, pasari… Exploatam solul, aerul, spatiul, biosfera… Totul. Noi, practic, nu avem inamici naturali. Ne mai trebuie cate un razboi sau cate o boala de laborator (deoarece pentru cele naturale am gasit deja cate 3-4 antidoturi in parte) ca sa ne mai rareasca un pic. Dar nicio sansa. Daca doua razboaie mondiale, ciuma, inventarea SIDA si a altor boli nu au ajutat cu nimic… Suntem irecuperabili. Nici nu vreau sa ma gandesc cum am fi ajuns daca nici macar astea nu aveau loc. Un singur lucru e clar. O sa ne tot inmultim (pentru ca abia acum am inceput sa prindem ritmul) pana cand resursele de hrana o sa se cam termine, apa o sa cam dispara si ea, aerul o sa fie mai mult fum si o sa ajungem sa stam ca sardinele in conserva. Si ma distreaza cel mai mult faptul ca noi catalogam unele specii ca fiind “pe cale de disparitie”… Ipocrizie absoluta…