Nu-ţi voi lăsa drept bunuri,
după moarte,
decât o casă, fiule, o-
mparte
cu fraţii tăi, aşa cum
socotiţi,
căci altă casă n-o să mai
primiţi!
La anii mei (destui!), eu nu
am ştire
ca-n “epoca de tristă
amintire”,
hulită ieri, dar astăzi
regretată,
să-şi fi făcut atâtea griji un
tată
că, după ce va trece-n
nefiinţă,
copiii n-or să aibă locuinţă.
Tu, vezi de pune banul
peste ban,
balconul să-l închizi cu
termopan,
să-l faci o locuinţă potrivită
pentru Getuţa, dacă se
mărită,
Gigel, cu-ai lui copii, câţi or
să fie,
să locuiască în bucătărie,
sufrageria, de-i
compartimentată,
s-o foloseşti tu cu Mioara,
tată,
iar dormitorul, de-l
închiriaţi,
aveţi şi nişte bani asiguraţi.
Ca să pot, azi, acest
apartament
să vi-l asigur printr-un
testament,
am fost cu stăpânirea în
prigoană
şi-am mers din garnizoană-
n garnizoană,
am locuit în câte-o
chichineaţă
şi ceaiul mi-am făcut la o
zăgneaţă,
sudoarea muncii zecilor de
ani
am pus-o-n casa asta, nu în
bani,
gândind că voi avea, la
bătrâneţe,
un loc în care să îmi daţi
bineţe,
cândveţi veni la mine,
oarecând,
în jur nepoţii să îi văd
râzând
şi să dau huţa-huţa pe
genunchi
vlăstarele din prea
bătrânu-mi trunchi.
Nu crede în programul
“Prima casă”,
că asta-i, tată, vorbă
mincinoasă
cu care vor, desigur,
guvernanţii
să îşi atragă, cât mai mulţi,
votanţii
şi nici în Nuţi Udrea să nu
rişti
să te încrezi, că vin
specialişti,
nu zece, dar niciunul pe la
sate,
nici de le-ar face dânsa
chiar palate!
Durerea strânsă, surdă şi
amară,
au pus-o-n geamantan,
plecând din ţară,
s-ajungă “căpşunari” prin
Danemarca,
văzând c-aicea se scufundă
barca.
Să revenim, eu zic, la
testament!
La bancă ţi-am trecut, prin
virament,
în contul tău deschis acum
doi ani,
la sfatul mamei tale, nişte
bani.
E suma ce a fost agonisită
din pensia aceasta
nesimţită
pe care Boc şi doamna cea
bălaie
se dau de ceasul morţii să
mi-o taie.
Cu banii ăştia ştii tu ce-o să
faci,
sunt bani pentru colivă şi
colaci
şi, s-ar putea, din ei să-ţi
mai rămâie
şi pentru două boabe de
tămâie.
Cu astea, eu închei acest
legat
pe care, astăzi, iată, l-am
semnat…
Tatăl risipitor