Intr-o dupa-amiaza, obositi dupa atata cosit si munca la camp, cu fanul in caruta si uneltele peste, Ion si Ghoerghe se intorc bucurosi de la holda, insufletiti ca au terminat si ultima brazda la camp. Cum mergeau ei agale pe marginea drumului, in caruta, la un moment dat trece un motociclist pe langa ei.
– Mai Ioane, ala nu era Dumitru?!
– Ghio, tu nu vezi bine? N-ai vazut ca asta n-avea cap?! Ce-ai patit, te-ai bolinzit la cap?
– Mai Ioane, daca iti spun ca era el… am cunoscut motocicleta, zise Ghoerghe sigur ca ochii inca nu-l inseala.
Mai merg ei o vreme si trece inca un motociclist pe langa ei.
– Ia zii, mai Ghio, si asta era tot Dumitru?!
– Apoi n-o fi fost el atunci, dar amu’ trebuie ca el o fost, zau asa!
– Ti-am zis eu ca te-ai bolinzit la cap. Pai si asta era tot fara cap, mai omule!
– Sincer, mai Ioane, ma iau fiorii. Nu ma asteptam la una ca asta…
Dupa inca o bucata de vreme, undeva chiar inainte de intrarea in sat, inca un motociclist trece pe langa caruta.
– Mai Ioane, sa stii ca avusasi dreptate! Nu era Dumitru, ca si asta era tot fara cap!
– Amu, ca ai reusit sa iti dai seama de asta, muta si tu coasa pe partea cealalta a carutei ca raman toti motociclistii din sat fara cap si nu avem atatea cosciuge.