Ion a fost duminică la biserica şi preotului nu i-a venit să creadă.
Nu-l văzuse în viaţa lui pe Ion în biserică. După slujbă, preotul l-a prins din urmă şi i-a zis:
“Ioane, mă bucur că ai venit la slujbă! Ce te-a determinat să vii?”
Ion răspunse: “Trebuie să fiu sincer părinte, acum ceva vreme mi-am pierdut pălăria şi iubesc acea pălărie. Stiu că şi Gheorghe are una fix la fel şi ştiu că vine la biserică în fiecare duminică. De asemenea ,ştiu că trebuie să şi-o dea jos în timpul slujbei şi că, probabil ,o va lăsa în cuierul de la intrare. Aşa că ,urma să plec mai devreme şi să-i fur pălăria.”
Preotul, puţin mirat, continuă: “Păi Ioane, văd că nu i-ai furat pălăria lui Gheorghe. Ce te-a făcut să te răzgândeşti?!”
Ion răspunse: “Păi, după ce am auzit predica despre cele zece porunci, m-am decis că nu este nevoie să-i mai fur pălăria lui Gheorghe.”
Cu lacrimi în ochi, preotul i-a zâmbit lui Ion şi-i zise; “După ce am vorbit despre «Să nu furi!» ,te-ai decis că preferi să stai fără pălărie decât să arzi în iad?”
Ion a dat uşor din cap,apoi a spus:“Nu părinte, după ce aţi vorbit despre «Să nu prea curveşti!» mi-am adus aminte unde mi-am lăsat pălăria!”