Charley, noul pensionar angajat pentru a întâmpina si saluta clientii la lantul mamut de hiper-market-uri Wal-Mart din State nu parea nicidecum sa se-mpace cu venitul la lucru la timp. Zilnic întârzia 5, 10, 15 minute. Dar era un lucrator bun, foarte ordonat, cu aspect mereu îngrijit si cu mintea brici, o adevarata carte de vizita pentru companie si un exemplu viu pentru politica firmei de “Cumsecadenia Vârstnicilor”. Într-o zi seful l-a chemat la el în birou pentru o discutie.
“Charley, trebuie sa-ti spun asta, îmi place etica muncii tale, faci o treaba minunata, dar întârzierile tale atât de dese sunt chiar suparatoare.”
“Da, sefu´, stiu, si lucrez la asta.”
“Bun atunci, esti de-al nostru. Asta-i muzica ce-mi place. …Dar totusi, sunt ciudate, întârzierile astea ale tale! Stiu ca esti pensionat din cadrul Fortelor Armate. Ce spuneau acolo când veneai târziu?!”
Spuneau: `Buna dimineata, domnule Amiral, pot sa va aduc cafeaua, sir?