Ion și Vasile își admirau caii. Niște exemplare rare, frumoși rău de tot!
– Bă Ioane! Nu ți se pare ție că se cam aseamănă caii noști?
– Ba mă! Seamănă! Și cum știm care-i al meu și care-i al tău?
– Io zic să-i tai coada la al tău, mă Ioane!
Pac! Pac! Ion îi taie coada.
– Bă Vasile da’ tot seamănă! Taie tu un picior la al tău ca să-i deosebim!
– Bine mă!… Hârșșșș îi taie picioru.
– Parcă, parcă e ceva… Da’ tot seamănă! … Ioane! Scoate-i tu un ochi și sigur ‘om ști!
Fleoșc! Ii scoate ochiul.
– Mă nu știu! Io zic că tot seamănă! Ce drac ne facem?
– Bă Ioane, ști ce zic io? Ăla alb e al meu, ala negru al tău!