Pe vremea Odiosului la un mare restaurant din Bucureşti cineva dă telefon şi rezervă o masă mare pentru seara. La ora stabilită soseşte o limuzină de lux cu şofer în uniformă iar din maşină coboară un tip mic şi pricăjit cu o colivie în care era o păsărică. La masă tipul comandă pentru el doar o salată iar pentru păsărică mai multe feluri de mâncare din cele mai costisitoare. Securistul restaurantului, contrariat face a doua zi cercetări şi află că respectivul “Gheorghe” până nu de mult un muritor de rând, deţine o vilă de lux şi că s-a îmbogăţit peste noapte. Bineînţeles că Gheorghe este chemat la poliţie pentru interogatoriu. Poliţistul:
– Numele dv?
– Gheorghe.
– Meseria?
– Merceolog la Avântul din deal.
– Cum puteţi dovedi provenienţa banilor pe care îi aveţi?
– Păi staţi să vedeţi,.. eu sunt pescar şi m-am dus la pescuit şi am prins un peştişor cu totul şi cu totul din aur.
– Tovarăşe îţi baţi joc de mine!
– Nu, este adevărul adevărat!
– Dacă este aşa peştişorul intră în tezaurul statului!
– Staţi să vedeţi că nu-l mai am…!
– Nenorocitule te bag la puşcărie..!
– Nu d-le că vorbea şi m-a rugat să-i dau drumul că-mi îndeplineşte trei dorinţe!
– Dumneata mă crezi nebun?
– Da d-le şi pentru că eram sărac şi locuiam într-o garsonieră în Militari confort 3 cu baia în bucătărie şi cu bucătăria în baie i-am cerut să-mi dea o vilă mare şi frumoasă cu limuzină la scară cu majordom şi femeie de serviciu, apoi când m-am văzut cu asta i-am cerut să am bani mulţi, să nu am ce face cu ei. Apoi dacă am văzut că am vilă, majordom, servitoare şi şofer şi în acelaşi timp bani mulţi i-am cerut să-mi dea şi mie o “păsărică mică şi flămândă” însă nu ştiu dacă eu m-am exprimat cum trebuie sau peştişorul m-a înţeles greşit căci mi-a dat stârpitura asta care mănâncă de mă sărăceşte!