O blonda planturoasa, imbracata in ceva minuscul, calcand apasat cu picioarele ei luuungi-luuungi pe niste pantofiori de firma , cu toc ascutit si varf si mai ascutit, intra amarata intr-o biblioteca, cu o batistuta intr-o mana dusa usor spre obrazul drept, unde i se prelinge nevazut o lacrima si cu o carte in cealalta mana.
Se indreapta si mai amarata spre biroul de predari si aseaza cartea pe margine, suspinand incet. Receptionerul isi ridica ochii nelinisitit spre minunatia din fatza lui, si o intreaba cu blandete, vazand-o asa amarata :
– Ce s-a intamplat???? la care duduia deschide gurita si rostogoleste afara, ca pe niste perle saltarete, urmatoarele cuvinte :
– Este cea mai proasta carte a tuturor timpurilor!!! M-a chinuit teribil! Nu are nici un fel de intriga, personajele, dupa ce ca sunt extrem de multe si de plictisitoare, se mai si repeta…. Luati-o inapoi!!!! E odioasa!!!!

Si jap, mai trage un hohot de plans in batistuta…

Functionarul, vadit impresionat de durerea fetei, ia cartea si… dupa ce inspira nehotarat, ii spune, zambind usor, ca sa nu sperie faptura minunata din fatza lui :

– Aaah, deci dumneavoastra ne-ati luat data trecuta cartea de telefoane…