Un român și-un ungur pescuiesc pe malul Tisei. La un moment dat, românul prinde peștișorul de aur. Ungurul zice:
– Dă măi drumul la peștișorul asta drăguț!
Românul, bun la suflet din fire, îi da drumul… Peștișorul zice:
– Pentru că mi-ați dat drumul vă îndeplinesc la fiecare o dorință și pentru că ungurul a zis primul să mă eliberezi, el zice primul!
– Ioi nechem! Orice, chiar orice?
– Sigur!
– Peștișorule, tu auzit de Mare Zid de la China?
– Am auzit.
– Păi uite cum doresc eu! Tu să faci un zid mai mare și mai înaltă la tot hotarul maghiar roată, ca să nu mai poate românii să intre!
Puf!… Gata zidul de jur-împrejurul ungariei! Vine rândul românului:
– Auzi, bă, peștișorule! Daaaa, zidu’ ăsta uși n-are?
– Nu!
– Daaaaa, ferestre n-are?
– Nu!
– Atunci, umple-l bă cu apă!