Aho, aho, copii si frati
Stati putin si nu mai dati
Lângã boi de guvernanti sa nu v-alãturati
Si cuvântul mi-ascuttati:

S’a sculat mai an
Bãdica Traian
Si-a încãlecat
Pe-un guvern stricat

Cu numele de Boc,
Cu toaleta de aur,
Cu Udrea frumosa,
Cât vita de grasã.

Si în guvernanti s’a ridicat,
Ca s’aleaga-un loc curat
De de murdarit si stricat
Si’n curând s’a apucat,

Tara noastra de-a strica,
În lungis
Si’n curmezis
S’a apucat într’o joi,
C-un guvern plin de boi:

Boi bourei
În coada cu euroi,
În frunte vai de ei.
Jos cu ei flãcai: hãi, hãi!

Ziua toatã a lucrat,
Tara buna a rãsturnat
Si printre oamenii-a semãnat
Saracie lucie ca la tara,
Dara Domnul sã dispara.

Si când lucrul a sfârsit
S-a asezat ca un nesimtit,
Un vânt mare a pornit

Oameni de a saracit
Si saracia a’ncoltit
La lunã, la sãptãmânã
A lasat somerii cu cacat in mana.

Si se duse ca sã vadã
De ii mai da Dumnezeu o data
Un mandat de vita moarta
De la-u votata prostii inca o data
Mânati flãcãi: hai, hai!

Traian iute s’a întors…
Si tara a intors pe dos
Un alt guvern mai nãzdrãvan,
Cum îi place lui Traian:

Negru ca cioara
Slab ca sfoara.
De nu-l prindea locul;
Cu sac matlasat
Ce ajuta la furat.

El voios a’ncãlecat,
La Bucuresti a plecat
Si prostie a cumpãrat
Ca sã facã prosti mari
Pentru furat si inselat.

Traian mult se bucura,
Dracului da
Romani intruna

Sã vã fie casa, casã;
Sã vã fie masa, masã;
Tot cu mesele întinse
Si fãcliile aprinse.
Si la anul sa supravietuiti,
Sã aveti grija sa nu saraciti.