Primul meu film de Oscar:

Scena 1(introductivă): O curte mare, în stânga un coteţ de găini cu 3 etaje părăsit de pe care zboară ciori cu o singură aripă, în dreaptă coteţul porcului…în coteţ 2 purcele cu 8 picioare de la care sug şobolanii preferaţi ai stăpânului. Pe fundal “Asia- Dă-mi nopţile-napoi”. De undeva din spate se aude foşnind agasant o pungă de seminţe de dovleac, iar în aer se simte un miros puternic de şosete 95% bumbac, 5% polyester. De sub coteţul porcului iese brusc o curcă, strigă tare “Noi vrem pământ “, începe să sară ca nebuna prin curte şi răstoarnă găleata cu aghiasmă.

Scena 2: Unul dintre şobolani îşi îmbracă patrafirul pe dos, ia curca de picioarele din faţă, o tăvăleşte prin aghiasmă, repetând sacadat “Piei CURCIFER”. Curca se zbate, scoate prin fund sunete de măgar şi din gură o imită pe Felicia Filip. O altă curcă, brunetă cu ochii mari şi rotunzi, conturaţi strident cu rimmel ieftin, mirosind puternic a boască, apare în spatele şobolanului şi îi înoadă şireturile în “W”.

Scena 3: A treia curcă, surdo-mută, intră în curte cântând manele prin semne. Se duce direct spre şobolan şi îi râgâie în faţă, după care începe să plângă pe umerii lui amintindu-şi că ea nu poate să-şi audă râgâitura. Şobolanul dă să o mângâie pe fund, când o a patra curcă venită din scena 4 îl prinde de încheietură. Este prins şi de cealaltă mână de o altă curcă,ultimele 2 curci închid cercul şi încep să-nvârtă o horă. Toţi cântă “Noi suntem români”, curca surdo-mută agitându-şi degetele mijlocii spre Ungaria…