Iepurasul isi facea lucrarea de licenta.
Curioasa, vulpea, trecand prin zona, il intreaba:
– Ce faci iepurasule, despre ce scrii tu acolo…
– Am inceput lucrarea de cercetare despre cum este mancata vulpea de catre iepuras…
– Ha, ha, ha… pai cum o sa manace un amarat
de iepuras o vulpe, poate invers….
– Cercetare stiinfica vulpeo, daca nu crezi te astept deseara la vizuina…
Dimineata, padurea uimita de mirare….. in fata vizuinei pielea vulpei era intinsa la uscat….
Curios lupul, apare si el la iepuras si il intreaba:
– Despre ce scrii tu acolo iepurasule?
– Sunt la cercetarea propriu-zisa din lucrarea de licenta, studiez cum e mancat lupul de catre iepuras…
– Ha, ha, ha… cum o sa manance un amarat ca tine un lup mare si tare ca mine?
– Asta e cercetare stiintifica serioasa, daca nu crezi ne vedem deseara la viziuna…
Dimineata stupoare mare in toata padurea… pielea lupului era intinsa la uscat langa
cea a vulpii…
Nemairezistand, ursul o apuca si el spre iepuras si il intreaba:
– Despre ce mai scrii tu acolo iepurasule?
– Sunt deja la concluziile cercetarii in
care demonstrez cum e mancat ursul de catre iepuras…
– Ha, ha, ha, ho, ho, ho… ce tot spui pricajitule…. cum sa manance un mititel ca tine un urs mare ca mine?
– Nu crezi? Aceasta este o cercetare stiintifica, nu e o gluma, vino deseara la vizuina si ai sa te convingi….
In dimineata urmatoare toata padurea era socata… pielea ursului era intinsa la uscat langa cea a lupului si cea a vulpii…
Dupa cateva ore, cand lighioanele padurii se raspandisera care incotro, razand, iepurasul iesi din vizuina de gat cu leul care
ii spuse:
– Ai vazut iepurasule? Ce iti spuneam eu? Tema nu conteaza, ci coordonatorul…