Sedinta de partid, prezidata de tovarasul Stalin.
Cineva stranuta.
Tov. Stalin: – Tovarasi , cine a stranutat?
Nici un raspuns.
Tov. Stalin: – Tovarasi, imi pare nespus de rau, dar sunt nevoit sa repet intrebarea: Cine a stranutat? Va avertizez ca, in cazul neprimirii raspunsului, voi impusca primul rand.
Nici un raspuns.
Tovarasul Stalin impusca primul rand.
Tov. Stalin: – Tovarasi, imi pare nespus, nespus de rau, dar sunt nevoit sa repet inca o data intrebarea: Cine a stranutat? Urmeaza, fireste, in cazul neprimirii raspunsului, sa impusc si al doilea rand.
Nici un raspuns.
Tovarasul Stalin impusca al doilea rand.
Tov. Stalin: – Tovarasi, nici nu va pot spune cat de rau imi pare, dar sunt nevoit sa repet inca o data intrebarea: Cine a stranutat? Inutil sa va spun ce urmeaza, in cazul neprimirii raspunsului.
In unul din randurile din spate, se ridica, cu chiu cu vai, un activist, galben-verzui-violet la fata, din cauza emotiei. Articuleaza cu greu:
– Tovarase Stalin, eu am stranutat!
Tov. Stalin: – Noroc, tovarase! Tovarasi, sa ne continuam sedinta.