Taica-meu, om tanar, da in apoplexie. Il bagam in salvare si ne urcam in masina proprietate personala si ne chinuim sa ne tinem dupa salvarea care, cu nino-nino, bineinteles ca ne-o ia cu mult inainte. Cand ajungem acolo, taica-meu era plimbat de colo-colo intr-un carut de un brancardier, sa-i zicem nea Mihai. Am inteles rapid ca nea Mihai o sa fie cu taica-meu mai multa vreme, sa-l transporte pe unde era de transportat, adica remeneuri si alte imagerii, asa ca ma tin dupa el si ii strecor, subtil, 50.000 in buzunar. Ma intorc la restul familiei, prietenul meu lipseste. Cand se intoarce, il intreb unde a fost, si-mi zice: “I-am dat 50.000 brancardierului aluia, sa aiba grija de el”. Ma rog, ii zic eu ca nu trebuia, in fine, ne lamurim ca brancadierul a incasat mult mai mult decat media lui zilnica, probabil (asta era prin 2001), cand ma uit dupa maica-mea – nu e. Apare si ea la un moment dat, o intrebam unde a fost – “Pai m-am dus dupa taica-tu la RMN si i-am dat 50.000 brancardierului aluia care era cu el”. Ca sa n-o necajesc, nu i-am mai zis nimic. In fine, grabit si transpirat, apare unchi-meu, de undeva dinspre RMN. Zice: “L-am gasit.” (el nu venise cu noi) “E la RMN acum. Era un brancardier care il ajuta, i-am dat si lui 30.000”. In fine, iar nu zic nimic. Apare, intre timp, un prieten bun de-al lui taica-meu, care ne zice: “I-am vazut in curte. I-am dat 20.000 baiatului care-l ducea, sa stiti sa nu-i mai dati si voi”. Intre timp, taica-meu e dus in salon. Prind un moment de intimitate, si, cum era el toropit de AVC, in speranta ca am cu cine sa ma inteleg, il intreb: “Mai, tata, ai nevoie de bani? Sa-ti las niste marunt?”. La care taica-meu: “Da, lasa-mi si mie ceva, ca n-am avut marunt la mine si n-am avut sa-i dau brancardierului decat o hartie de 100.000…”.