Vara, cald. Pe malul baltii, Ion si Marin, cam afumati, dau la peste. Un destrabalat pe schiuri, trece cu viteza tras de-o barca cu motor, stirnind
valuri.
– Ba Marine, asta ne sperie toti pestii, fi-iar ma-sa a dracului!
– Sa dea Dumnezeu sa te ineci, fir-ai al dracului sa fii… il blesteama Ion.
Schiorul, incercind sa ia o curba mai strins, cade in apa si dispare la fund.
Ion, dupa vreo doua minute, catre Marin:
– Ba Marine, ce Dumnezeu, hai ba sa-l scoatem pe nepricopsitu‘ ala din apa, poate mai sufla.
Sar in apa amindoi, cauta in adanc, gasesc trupul unui om, il scot la mal si Ion incepe sa-i faca respiratie gura la gura. Dupa vreo zece minute, se opreste si se rasteste la Marin:
– Ia mai fa-i ba si tu, ca eu am obosit, ce dracu‘.
Marin incepe sa sufle si el in gura aluia, cu putere. Ion, dupa vreo zece minute, uitindu-se lung:
– Ba Marine, da‘ ala pe care-l blestemaram noi nu se dadea cu schiurile?
– Ba da, ma! confirma Marin.
– Pai asta de ce are patine, ma?