GREIERELE ŞI FURNICA
(Fabulă modernă)

Primăvara
Furnica sapă, pune seminţe, face straturi. Apare şi
greierele.
– Ce faci, greieraşule?
– Merg la un tenis cu băieţii.
– Măi, măi! Să nu vii la iarnă să-mi ceri mâncare, că nu ştiu ce-ţi fac!
– Da, da, bine….
Vara
Furnica adună, seceră, coseşte. Trece greierele, cu o chitară sub braţ.
– Ce faci, mă?
– Mă duc să cânt cu băieţii în parc.
– Să nu uiţi: de la mine să nu ceri de mâncare.
Toamna
Furnica culegea de zor, făcea dulceţuri, punea conserve.. Trece greierul, tot cu chitara sub braţ.
– Ce faci, mă?
– Mă duc să cânt cu băieţii în bar.
– Bine, mă, da’ la muncă nu vii până la iarnă?
Vine iarna
Furnica stătea în pridvor, înfofolită într-un şal şi cu un
ceai fierbinte în mână, când vede o limuzină. Din ea coboară greieraşul.
– Ce faci, greieraşule?
– Uite, mă duc la Paris să cânt. Am avut succes cu chitara.
– Bine, greieraşule, baftă. Şi dacă-l vezi pe La Fontaine , zi-i că-mi bag picioarele în “Fabula ” lui.