Amicul Ion

La vestitul doctor Costea
Vine Ion de la Copou
− Buna ziua, domn’le doctor
Mi-a intrat o tapa-n . . . . ou.
Pacientul se dezbraca
Doctorul il urca-n pat
Si cu mare atentiune
Cerceteaza-n lung si lat.

Ia luneta
O fixeaza
Ia penseta
O flambeaza
Scoate teapa
Pensuleaza
Pune vata
Bandajeaza
Pune fese
Si panseaza
Scoala omul
Si-l aseaza.

Pacientu-achita taxa
Si apoi satisfacut
Ii da doctorului mana
− Buna ziua ! – Va salut !
Peste-un timp, aproape-o luna
Vine amicul Ion din nou
− Uite, dom’le doctor, iarasi
Mi-a intrat o teapa-n ou.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Pacientul se imbraca
Si achita taxa-n graba
Cand deodata domnul doctor
Foarte curios intreaba :

− Ia sa-mi spui domnule draga –
Care vii de la Copou –
Cum se-ntampla ca intr-una
Iti tot intra teapa-n ou ?

− Ma iertati, domnule doctor, –
A raspuns omul “solemn” –
Dar nevasta-mea e schioapa
Si-are un picior de lemn !