Eara odatâ un nebun cari ave mari ciudâ pi altu pi carel chema Giorgicâ. Şâ zvârle tătâ zâoa cu chetroai in geam la Giorgicâ păn no mai avut ci sâ facâ cu el aşe că lo dus la nebuni.
Dupa vro doi ani lo chemat doftori ca săl intrebi ceva sâ vadâ dacâ io vinit mintea la cap. Lontrebat câ cear faci dacâi dă drumu acasâ.
– Niaş cata o mandruţâ
Doftori era tari bucuroş câ iaca io trecut bolânzala.
– Şâ..
– Aş işâ cu e la horâ..
– Şâ..
– Aş duceo acasâ dupa nezu nopţâ..
– Şâ..
– Aş strângeon braţâ..
Doftori tot ăl trage di limbâ cu mari nădejdi..
– Şâ..
– Iaş baga mâna la chiloţ..
– Şâ..
– Iaş da gios… leaş lua guma.. aş faci o praştii…şâ tui crucea mami lui Giorgicâ, tăti geamurili i leaş spargi.