“Un tanar fermier scotian se insoara cu o fata din satul vecin. Dupa nunta la care s-au servit traditional doar produsele fermei, spre aprobarea admirativa a invitatilor, tanara pereche isi petrece luna de miere timp de o saptamana intr-un cort asezat pe malul raului care traversa ferma si se intoarce la munca de zi cu zi.
De indata, insa, isi face aparitia mama sotiei, venita sa inspecteze in amanunt proprietatile ginerelui, ca sa se asigure ca totul este gospodarit asa cum scrie la carte si nu se face risipa.
Tragedia se intampla atunci cand mama soacra, insotita de fiica si ginere, traverseaza grajdurile: din motive inexplicabile, magarul fermei isi arunca copitele din spate exact in fruntea mamei soacre, trimitand-o pe loc in lumea dreptilor.
Desigur, la inmormantare participa toti locuitorii celor doua sate vecine, zguduiti de intamplare. Cand lumea se indeparteaza spre case, pastorul il opreste pe fermier la iesirea din cimitir.
− Dragul meu, stiu ca este un moment greu pentru voi, dar nu ma pot abtine sa te intreb: cand primeai condoleantele, am observat ca la toate femeile dadeai din cap de sus in jos, iar la toti barbatii – de la stanga la dreapta. Vrei sa-mi spui si mie de ce, daca nu sunt prea indiscret?
Fermierul se uita in jur si se asigura ca nu-i aude nimeni.
− Foarte simplu, parinte. Femeile imi spuneau: “”Ce tragedie cumplita!””, iar eu spuneam “”Asa este…””. In schimb, barbatii ma intrebau daca inchiriez magarul, iar eu le spuneam: “”Imposibil, am semnat deja contracte pentru dublul sperantei lui de viata…