Statea in fata cortului, adunata langa foc, intr-o iarna friguroasa, o familie de tigani: tiganu, piranda si doi puradei (baiat si fata).
La un moment dat puradelu stranuta:
– Hap-ciu!…
– Oo, norocel si sanatate micutzule, manca-t-ar taticu cocoselu ala al tau micutz! ii ura tiganu.
Peste fo cateva minute, pirandutza mica:
– Hap-ciu!!…
– Hai sa traiesti, manca-t-ar tatutzu trandafirasul ala al tau, bobocelule, zmeurico! zise tiganu catre ea.
Vazand tiganca ca tiganu e in toane bune si dornica si ea de o vorba buna dupa mult timp in care avusese parte numai de ocare, se forta din toti rarunchii si scoase un stranut rasunator:
– HAAAP-CIUUUU!!!…
– Ai racit, manca-mi-ai pula! ii zise tiganu.