Stefan cel Mare, după o bătălie crâncena, reuseste sa scape cu viata, împreuna cu un mic grup de osteni. Pe urmele lor oastea otomana, câta frunza si iarba. În depărtare se vede o pădure. Stefan:
– În pădure!
Când ajung în pădure, Stefan comanda:
– Toata lumea sus în copaci!
Peste o leaca de vreme, ostenii în copaci, agătati de craci, încep sa se nelinistească:
– Mai stăm asa, Măria Ta?!
– Mai stati mă, ca abia acum întră turcii în pădure!
Peste un timp, iară:
– Sa mai stăm, Măria Ta?
– Mai stati, mai stati ca acuma trec pe sub noi!
– Da’, Măria Ta,… dar măcar caii putem sa-i lăsam jos?!