Doi ciobani vieţuiau la munte fiecare pe câte un deal de munte. Fiecare avea oile lui, măgarul lui, câinele lui, bâta lui, deci o viaţă a lui.
Într-o dimineaţă se trezeşte unul dintre ciobani că îi lipsea jumătate din oile lui, jumătate din măgarul lui, jumătate din câinele lui, jumătate din bâta lui deci jumătate din viaţa lui. Omu nostru se înfurie şi începe să strige către celălalt cioban de pe celălalt deal: Mă, tu mi-ai furat jumătate din oile mele, jumătate din măgarul meu, jumătate din câinele meu, jumătate din bâta mea deci jumătate din viaţa mea?
La care celălalt cioban: Mă, eu nu ţi-am furat jumătate din oile tale, jumătate din măgarul tău, jumătate din câinele tău, jumătate din bâta ta deci jumătate din viaţa ta.
Ciobanul păgubit ascultând sfatul oamenilor din satul de mai jos îl dă în judecată pe celălalt cioban.
Le vine ziua înfăţişării în faţa instanţei şi sunt chemaţi în sala de judecată. Intră şi ciobanul păgubit ia cuvântul:
-Domnule judecător, eu stau la munte am oile mele, măgarul meu, câinele meu, bâta mea, deci o viaţă a mea şi într-o dimineaţă mă trezesc şi văd că mi-au dispărut jumătate din oile mele, jumătate din măgarul meu, jumătate din câinele meu, jumătate din bâta mea deci jumătate din viaţa mea, şi cred că ciobanul acuzat mi le-a furat.
Ciobanul învinuit are cuvântul:
-Domnule judecător şi eu stau la munte şi eu am oile mele, măgarul meu, câinele meu, bâta mea, deci o viaţă a mea. Dar vă rug să mă credeţi pe cuvânt că nu am furat jumătate din oile lui, jumătate din măgarul lui, jumătate din câinele lui, jumătate din bâta lui deci jumătate din viaţa lui!
Se uită judecătorul la ei şi îi întreabă:
-Mă, voi aţi venit să îmi furaţi bicicleta?