Un vanator, urmarind un mistret ranit, s-a afundat in padure si fara
sa-si de-a seama l-a prins noaptea si s-a ratacit. Intr-un tarziu vede undeva o lumina si tot mergand catre ia
ajunge la un canton silvic. Ba te la usa si apare padurarul.
- Te-ai ratacit spune omul si il pofteste in casa. Este tarziu, ramai
aici pana dimineata cand iti arat drumul. Pana atunci stai la masa cu
noi, dar avem numai mamaliga cu branza.
Padurarule, pot sa mai iau un pic de mamaliga? Uite, mi-a ramas un pic
de branza...
Nu trece mult si intreaba din nou:
- Padurarule, pot sa mai iau un pic de branza? Uite ca mi-a mai ramas
mamaliga...
Dupa ce acestea se repeta de mai multe ori, adorm toti in singura camera
unde era cald, padurarul cu nevasta in pat si vanatorul pe o saltea pe
jos.
Dupa miezul noptii vuietul vantului este acoperit de urletul unei haite
de lupi.
Padurarul sare din pat ca ars se imbraca pe intuneric rasturnand cateva
scaune si cat ai clipi dispare in noapte. In urma lui a ramas liniste.
Dupa un timp vanatorul intreaba in intuneric:
- Oare sta mult?
- Sta mult, ii raspunde femeia in soapta.
- Oare nu ma prinde ? intreaba din nou vanatorul.
- Nu te prinde mai omule, ca pana iese el in calea lupilor la capatul
paraului, poate sa treaca toata noaptea.
- Zici ca nu ma prinde...
- Nu te prinde fii sigur. Hai, curaj!
- Atunci, spune vanatorul, ma duc sa mai iau un pic de mamaliga cu
branza...